The devil is a woman - interviu cu Lydia Lunch
Lydia Lunch este un suflet feminin – sensibil si vulnerabil, in nevoie de atentie si protectie. Este ca o floare ce trebuie udata si ingrijita cu dragoste pentru a inflori. Stiam asta ascultandu-i muzica si mi-a confirmat-o intai cand am stat cu ea de vorba in Control, la o tigara, si mai apoi la concertul din aceeasi seara.
Ce am vorbit veti putea vedea in continuare, sa intram insa inainte in cateva detalii despre concert. Proiectul numit, ingenuu, Big Sexy Noise are un singur album, de 6 piese, scos anul trecut, deci nu trebuie sa ne miram ca reprezentatia a tinut putin peste o ora, artistilor le-a placut ce le-a iesit, deci nu au prea multe B-sides pentru live. Asta ma face sa cred ca piesa "in prima auditie" pe care au experimentat-o in Control spre sfarsitul concertului, va fi pe Big Sexy Noise 2. O piesa hipnotica, bine gandita si executata; cu Mahakali.
Cantarea a inceput cu Kill Your Sons piesa lui Lou Reed "de pe cand era bun", asa cum spunea suav Lydia in introducerea in care a mai povestit ca la toba va canta saxofonistul, bateristul avand gripa porcina, si ca nu ar fi ratat acest concert pentru nimic in lume. Chitara lui Johnston a sunat murdar spre bestial iar Lydia are o voce foarte buna pentru ceea ce face: potenta, puternica, aspra la nevoie sau cristal, stie sa zbiere, sa sopteasca, si sa recite cu emfaza rap (spoken word), si mai e inca porno-pisicoasa, desi mult mai putin decat in tinerete. Toba a sunat foarte bine avand in vedere ca la ea s-a produs saxofonistul, care a facut si noise la clapa si free la sax. Trupa e clar facuta sa cante live, sunand mult mai bine in Control decat pe album, pasajele violent-chinuitoare implinindu-se in astfel de contexte.
Am intuit in cazul ei o personalitate complexa, aplecata asupra mai multor tendinte: sau aceea de abstractizare, ori de exteriorizare vulgara (ca masca pentru ingenuitate desigur), ori a povestasului social in misiunea sa de responsabilizare. Oricum ar fi, transmite good vibrations, chiar atunci cand spune catre public "gura, vorbesc eu acum". Este clar ca avem de a face cu o personalitate introvertita, care in lumina reflectorului, in centrul atentiei se poate deschide ca o roza si arata ori declara muie.
N-am inteles (nu eram atent) de ce s-a luat de prietenul ei , "smecherasul de Nick Cave", insa am inteles de ce desi ii plac drogurile s-a luat de junkies labagii ca Pete Doherty, Amy Winehouse si Courtney Love, baieti care nu-si pot tine sub control dependentele si ajung sa faca bani pentru tabloidele britanice, putoi care nu se plictisesc repede precum Lydia. Am inteles si de ce la piese despre psihopati (Bad For Bobby introdusa de un citat din Manson "Dying is easy it’s the living that scares me"), ori bucati de propaganda feminista (Self Defence, Your Love Don’t Pay My Rent, Baby Faced Killler), Lydia este mai mult show si voie buna decat injectie de ura; oricum face multimea sa se dezlantuie.
In rochita ei draguta a dezvaluit publicului feminin plin de sine ca "the devil is a woman". A mai facut si alte poante usurele, delicioase pentru audienta, mai ales pentru ca "FUCK" ne baga mereu in extaz. A fost misto ca a vorbit mereu cu oamenii infumurati de masina de fum TANDAREI 93 (mai putin misto), ca s-a prins ca-s toti beti dar ca le-a declarat ca ar canta in Control - un loc bun de experimentat - saptamanal, misto si ca a scris ca abia asteapta sa se intoarca. Micuta...
Am intrebat-o intai cum ii place arhitectura comunista si cica exista si cladiri misto in Bucuresti, ca se va intoarce sa stea mai mult: un oras nu e facut numai din constructii. Voiam sa fiu rau cu ea, dar n-a fost sa fie.
VS: Unde mai locuiesti?
LL: Stau in Barcelona de sase ani. Situatia politica acolo e mai buna decat in multe locuri. Mult somaj, dar viata de zi cu zi e foarte misto.
Sunt relaxati oamenii, nu?
Relaxati, exact! Daca ai de-a face cu subiecte grele e mult mai bine aici, adica atunci cand stateam in State simteam ca fac cancer la creier, aveam de-a face cu atata abureala, si, normal ca trebuia sa vorbesc despre asta, deci pot inca spiona, dar a trebuit sa plec de acolo.
La New York, cum e?
Nu stiu, am plecat din NY in 1990 si nu suport sa ma intorc, nu mai e ce era odata, din cauza tampitilor de studenti bogatani...
Hipsterii samd. nu-i suporti...
Nu, nu e nimic in neregula cu hipsterii, ci cu studentii cu bani care se gandesc sa cumpere apartamente, la orice chermeza enervanta. Hipsterii sunt mai OK decat majoritatea, deci n-am nici o problema cu ei.
Vin la concertele tale?
Habar n-am cine vine la concerte, nu exista o tipologie.
Te gandesti la audienta?
Ma intreb de ce vin, cine stie, pentru ca, acum ma gandesc de ce merg eu la concerte. Daca oamenii merg la concerte pentru motivele pentru care merg eu, s-ar putea sa nu fie nimeni niciodata acolo. Vreau sa vad ceva care sa ma miste pe bune intr-un loc in care, preferabil, n-am mai fost inainte, de-aia imi place sa cant intr-un loc ca asta. Vom canta si in Polonia, partea asta a lumii mi se pare foarte interesanta.
Ai mai cantat prin zona?
Am mai fost in Polonia de doua ori in ultimii cativa ani in diferite formule, e foarte interesant sa vezi locuri in curs de eliberare, si de-aia imi place sa traiesc in Spania, pentru ca e doar la 30 de ani de fascism si e proaspata, adica... America este in plin fascism.
Pai stiu ca iti placea Obama acum cativa ani...
Nu-mi mai place! Ii zic "papusa bej", e la fel de rau ca Bush, doar ca arata mai bine si e mai inteligent.
Chiar e mai inteligent?
Da, e. E inteligent dar e o marioneta, si asta e singurul mod in care poti intra in politica Americana.
Sa-i pupi pe multi in cur...
Trebuie sa promiti ca vei proteja the imperialistic genocidal war mongering military industrial complex drug lords. [Rade]
S-a facut un concurs cu premiul o invitatie la concertul tau, si concurentilor li s-a cerut sa iti faca o declaratie de dragoste...
O da! Asa!
Castigatorul a zis "Draga Lydia, te iubesc mai mult decat iubesc porno cu transsexuali!"
[Rade] Superb! Imi place la nebunie! Asta trebuie sa ma iubeasca pe bune!
Deci primesti multe astfel de declaratii?
Nici pe departe! Dar asta imi da sperante la tipul ala din audienta pentru ca eu ma vad asa: sunt in acelasi timp hiper-femela si hiper-mascul. Adica acum as vrea sa te iau la tranta crezand ca...
Te iei des la tranta?
Insa femeia din mine spera ca ma vei pune la orizontala si... In cazul asta insa probabil ca ti-as trage una in coaie. Poate ca ala care declara ca ma iubeste mai tare decat pornografia transsexuala
Merita premiul...
Da, pentru ca isi da seama ca eu sunt dincolo de gen! [Rade] Si poate chiar dincolo de pornografie, dar asta poate parea arogant. [Rade]
Henry Rollins si Flaming Lips au inregistrat de curand The Dark Side Of The Moon…
Nu stiam, suna bine?
Destul de. Dar la scurt timp l-am auzit pe Johnny Rotten zicand ca visul lui e sa traga DSOTM cu membrii Pink Floyd. Ti-ar placea sa faci asa ceva?
N-as alege fix albumul asta desi imi place sa fac cover-uri, insa doar pentru a le perverti. Am facut multe, de Lee Hazelwood, Some Velvet Morning cu Rowland Howard, Don’t Fear The Reaper cu Foetus, o piesa geniala Blue Oyster Cult, Black Juju – Alice Cooper, dar in loc sa fac un tribut imi place sa le schimb cumva, sa arat cat de ridicole sunt sau sa le pervertesc.
Ei doar l-au facut sa sune mai hard, atat.
Asta e neinteresant, dar nu l-am auzit, si oricum n-as alege Floyd, poate Barrett, desi ma indoiesc.
Altceva din Billboard 200?
Nu-nu-nu, nu cred!
Citeam la un moment dat un studiu – cum ca femeile n-ar intelege muzica asa cum o inteleg barbatii. Ideea era, de fapt, ca femeile nu prea inteleg muzica neam, se simt atrase de ea datorita altor factori, exteriori.
Datorita caror altor factori? Distractii ieftine si un ritm? Uite ce e, eu una ma simt atrasa de orice muzica capabila sa schimbe felul in care imi simt sangele in vene, prin urmare, felul meu de a o asculta e diferit de cel al majoritatii barbatilor, dar cred ca e, pana la urma, diferit de felul in care majoritatea oamenilor o asculta. Nu m-as arunca sa generalizez, desi, crede-ma, imi place sa trag eu insami o gramada de concluzii in legatura cu barbati VS femei, bazate exclusiv pe gen, dar sunt de parere ca e vorba de pozitia barbatului, nu doar a ascultatorului obisnuit. Dar uite, sunt sigura… Suntem specii diferite, asta-i adevarul. Suntem legati numai prin sex.
Am dat peste Koonda Holaa, un polonez pe nume Kamilsky… A cantat cu tine…
A, da! Da, am dat cateva concerte impreuna cu multi ani in urma, a fost tare! Se ocupa cu tobele si partea electronica, era foarte tare!
Traieste in Desertul Mojave cu sotia si cu fiica-sa…
Nu l-am mai vazut de multa vreme. Probabil traieste intr-o rulota cu cainele… Arata ca Iisus. Sau ca Charles Manson.
Da, si restul timpului si-l petrece in Paris, intr-o rulota.
OK, este genul de om. E foarte liber. Cui nu-i surade libertatea, dar majoritatea nu putem fi atat de liberi, sa traim intr-o rulota cu cainele… E nevoie de vana pentru asa ceva si respect asta. Insa pentru asta trebuie sa renunti la toate cacaturile de care incearca sa ne convinga ca avem nevoie.
Trebuie sa ai tupeu, sa fii auto-suficient samd.
Exact! Bravo lui!
Ce planuiesti acum?
O sa cant intr-o biserica de marmura din Copenhaga peste cateva saptamani, voi canta in deschidere pentru Diamanda Galas, cu un compozitor pe nume Jacob Kierkegaard. Am fost intr-un oras fantoma unde am tras niste chestii neauzite, e vorba de un satuc spaniol unde au fost ucisi 6000 de oameni. Folosim ca baza piesele astea fantomatice ca sa cream muzica stranie pe care o s-o cantam in biserica luna viitoare. Extrem de linistita si sinistra, foarte diferita de fazele cu care ne-a obisnuit Diamanda pana acum si deci interesant. Am scos o noua carte care e tradusa acum in franceza si spaniola. Se numeste We’ll Work for Drugs. Pe langa asta vom inregistra un nou Big Sexy Noise, incepem in cateva saptamani.
Hmmm, stiu ca nu-ti place sa canti mai multe albume cu aceeasi formatie.
Intr-adevar, insa lucrez cu Terry – saxofonistul – si Neil – tobosarul, care s-a simtit prea rau ca sa vina in seara asta – de 10 ani in diferite formule si, uneori, cu James, tocmai pentru ca sunt dispusi sa experimenteze si, deci, imi vine la-ndemana sa continui colaborarea cu ei. Si, de asemenea, pentru ca acum e vremea sa ma revolt intr-un stil non-traditional, ceva care nu e rock de doi bani: productia nu e pretentioasa, nu e emo, nu e tremo, nu grunge, nu punk, e pur si simplu genul de hard rock coios cu o tenta experimentala si asta e misto. Am cantat tot felul de muzici, nu ma strofoc sa gasesc de fiecare data o alta metoda – daca metoda mi se arata abia atunci fac un experiment. BSN e in mare parte basic rock, dar cu coaie. Nu-mi vin in minte multe formatii cu vocaliste care suna asa, ar fi fost misto sa existe mai multe… BellRays…
Tom Waits in varianta feminina?
Sandy Dillon, da e foarte tare. Traieste in UK, dar e fix varianta Tom Waits, da. Insa nu ma pot gandi la nimeni care canta hard rock in adevaratul sens al cuvantului. In seara asta, va fi experimental, pentru ca bateristul e la pat si astilalti doi au avut si ei aceeasi gripa zile-ntregi. Eu n-am luat-o, n-o s-o iau, insa am sunat si-am zis: "Tot vreau sa vin, o sa vin oricum, am venit aici sa cantam in pula noastra," asa ca Terry va canta ceva-ceva la tobe, oricum avem o gama variata . Si iata-ne! daca ne vor si cu tobosarul – o sa ne cheme din nou!
Ce-ti place la Cioran? (A propos de Matrikamantra).
Umorul! Si sarcasmul si faptul ca nu se opreste din… Adica e aceeasi poveste pe care o tot tine, imi place la nebunie!
Pentru ca a citit toata biblioteca, de-aia stie sa scrie.
Exact. Mor dupa aforisme, dupa cineva care poate scrie o carte din paragrafe de o fraza-doua. Faza e ca scrie despre chestii foarte grele, insa de la pagina 3 razi ca dementul. E unul din preferatii mei, de la Lacrimi si sfinti incolo!
Ce-i cu illustrated word?
E atunci cand am proiecte bazate pe cuvantari dar folosesc si muzica. In live-urile mele solo folosesc ori inregistrari, ori un muzician live, ori un vocal intr-o alta limba, ori o trupa ce are in fundal montajele mele video. Deci trece dincolo de spoken word, care este foarte limitat, vreau sa fie creativ. Cand am reprezentatii intr-o sala mica, cam de 100 de locuri imi doresc ca toti sa fie asezati confortabil pentru a se putea dizolva in ambianta si a fi hipnotizati de imagini, muzica, si nu numai de vocea mea, ci si de punctele de vedere pe care vreau sa le propun, ceea ce nu se poate face doar prin muzica, iar daca e doar spoken word, poate fi prea obositor si greu de ingurgitat. Vreau sa pot transmite aceste chestii grele dar fara sa abuzez, pentru ca ideile sunt deja destul de tari. Imi trebuie controlul si recurg la un fel de hipnoza magica, o chestie puternica.
Dar audientele rock cum iti plac, demente?
Nu-mi pasa cum fac ei. Eu voi face ce vrea pula mea, ei pot reactiona cum vor. Orice as face sunt acolo pentru a impregna o parte din energia mea in audienta. Nu astept nimic in schimb. Ce-mi place la "illustrated word" este ca nu exista pauze; nu cersesc aplauze: sunt aici sa va dau ceva, prindeti sau nu, tot veniti, tot luati virusul energiei mele, sunt aici pentru ceva, sper, mai pur: sa comunic o anumita pasiune. E ca o declaratie solitara, stiu ca ma iubesti, nu trebuie sa mi-o si arati! Ma iubesc si singura nu-ti face griji! Ma iubesc! Iar tu nu trebuie sa ma pupi in cur sa mi-o dovedesti! [Rade]
| < Anterior | Următor > |
|---|
