Mai acum un an, eu alaturi de alti cetateti ramasi onorabili ne-am dat in cap cu muzici live, beri si niste iepuri cu pilaf la Szigetul mai mic din Targul Mures. Iata mai jos impresii la cald de atunci.
Ca un anticonsumerist ipocrit ce sunt, gasesc placeri in a-mi cheltui banii pe tot soiul de produse bine facute, produse care fac parte din imensa industrie de ocupare a timpului liber.. De cativa ani ma gasesc brand addicted, cetatean al festivalului de la Sziget, un produs capitalist foarte bine realizat, cu ambalaj serios de act cultural. Pasionat ca multi altii de cantari live, numele care apar pe afisul festivalului an de an ma confisca si ma fac sa merg acolo. Dar cantarile nu sunt singurul lucru care ma cheama la Sziget. Atmosfera incredibila pe care oamenii care populeaza o saptamana insula Obudai din Budapesta o creaza, a devenit deja un drog care imi creaza dependenta. Cu toate acestea am hotarat anul acesta sa nu ma duc, din motive subiective, insa am incercat pentru prima oara fratele mai mic al acestui festival din Romania, Peninsula, sau cum il numesc maghiarii Felsziget.
Din patru zile de festival, am ajuns la ultimele doua. Nu m-a atras T[r]i[st]esto, despre care am citit pe un blog un text inspirat scris, cum ca statea mai mult cu mainile pe sus, asadar cu ce a mixat?, asa a sunat. Si compatimesc sincer acea categorie de oameni care se aduna in turme la un produs kitch precum acest dj, despre care aflu ca este totusi in top. Dar asta nu surprinde pe nimeni si, exclusiv din punct de vedere financiar sunt de inteles organizatorii care au optat pentru a pune cap de afis acest nume. Ca sa nu o mai lungesc, m-am dus pentru NIN si m-am hotarat la fata locului sa raman si la Prodigy si nu mi-a parut rau.
Am ajuns sambata pe la pranz, si am montat cortul in campingul alaturat in acordurile unui act sexual intens ce tocmai se petrecea intr-una din casutele alaturate, fapt care m-a bine dispus pentru toata ziua. Am asteptat sa se termine plictiseala de OcS, desfatandu-ma cu cateva beri incredibil de ieftine si o pulpa de iepure cu orez la doar 7 lei. "Sobolanii" n-au parut sa-i impresioneze nici macar pe cei cativa ametiti adunati in fata scenei.
Am plecat sa-l vad pe Minculescu revenit printre cei vii. Pe cat de proasta a fost per total cantarea Iris-ilor, pe atat de ...calda a fost atmosfera. Un transfer incredibil de energii pozitive s-a facut intre Minculescu, bucuros ca era din nou pe scena, pentru prima oara dupa operatie, si publicul care se bucura sa-l vada acolo unde ii este locul. ''E bine ca vorbiti cu mine si nu despre mine" ne-a zis acesta. Una peste alta, cantarea cu Iris a fost precum meciurile cu Rapid, pierd, castiga, te duci si te uiti simtind ca unele lucruri n-ar trebui sa se schimbe vreodata. Cantarea Iris-ilor s-a terminat previzibil cu “Floare de Iris", iar ei si-au luat la revedere de la public enervant de batraneste in acordurile Queen ''We are the champions", fapt care personal mi-a reconfirmat ca de la Iris nu ne mai putem astepta la ceva nou.
In aceasta vara am descoperit in Vama un exercitiu incredibil de placut. Acesta consta in a zace pe nisip sau pe unul din paturile de pe plaja, invaluit de lumina magica de apus de soare si privind cerul si numarand stele in ordinea aparitiei lor pe cer privirii noastre.
Acelasi exercitiu il incercam si pe malul Muresului si cam aceeasi lumina se asternea peste toti felszigetzii. Consumul abuziv de beri mi-a parut c-a incetinit lasarea serii peste Complexul Week-end, locatia unde s-a tinut festivalul in Targu Mures.
Cam cu vreo 20 minute intarziere peste ora 21 au intrat Primal Scream. Am aflat cu acesta ocazie dintr-un interviu cu Mr. Reznor ca discul preferat Primal Scream al lui este si al meu, si anume XTRMNTR, ceea ce mi-a hranit putin ego-ul. Asa, cat sa ajunga de o bere. Cantarea Primal Scream mi s-a parut una corecta, suficient smanes pentru un show rock'n'roll, deseori distorsul din chitare reusind cu gratie sa-ti mute capul din loc.
Prea putin am fost preocupat sa vad daca vreun D-zeu a fost in cer sau nu in acea seara, ideea era ca asteptam alaturi de alte cateva zeci de mii de oameni ca Mr. Reznor sa ne arate cum se face. Se pare ca omul, nu mai conteaza din ce motive, vrea sa se retraga si foarte bine face. Ma inscriu si eu in curentul de opinie potrivit caruia talentul l-a cam parasit si, dupa Fragile, discurile au sunat din ce in ce mai neinspirat. Cu toate acestea o alchimie bizara se intampla cu NIN live. Piese care nu impresioneaza pe disc, live reusesc sa sune de incremenesti. Am vazut a doua oara NIN live si pentru a doua oara am ramas impresionat. Pe cat de corect muzical suna, gratie sound-ului si maiestriei lui Reznor pana la urma, are si acel quelque chose care reuseste sa-i dea un iz dirty care salveaza cantarea de mediocritate, dincolo de condeiul versurilor. Concluzionand, cantarea NIN de la Peninsula a fost impecabila, fara de greseala, nimic lasat la voia intamplarii. Cu toate acestea am avut o usoara senzatie ca Reznor era cam plictisit, senzatie pe care, la precedentul live, vazut la Budapesta, nu am avut-o. Oricum, a fost acel tip de cantare dupa care nu mai merge inca una.
Relativ hotarat sa plec duminica, am servit un espresso nefericit la orele diminetii la o carciuma din vecinatatea festivalului, ascultand amuzat impresiile obisnuitilor bodegii, trecuti de o anumita varsta, ...care se aflau deja la “una mica", despre publicul pestrit al festivalului. Cand sa ies din bodega m-au intrebat daca diseara canta DJ Project si simt ca i-am lasat putin nelamuriti cand le-am zis ca e vorba de Prodigy. Bietii oameni auzisera si ei prostiile care se dau la radio. Ar fi mers o citirica cu distinsii domni, dar pentru mine era prea dimineata si pofteam nevoie mare la niste pulpa de iepure tavalita prin orez.
Prima bere a fost suficienta pentru a ma hotara sa raman si la Prodigy. Ii mai vazusem de 3 ori, dar ce avea a face. O zi in plus de festival nu avea decat sa fie o zi placuta, plus ca nu vroiam sa simt ca am batut atat amar de drum doar pentru plictisitul Reznor. Mai un ciolan afumat, mai un gulas, mai un kurtos kolacs cu scortisoara si nuca mai niste beri la racoreala si alte incrediente de prelungire a timpului, plus o cafea , zacand totusi intr-un hamac au adus amiaza in festival si odata cu ea primele cantari. Nu stiu cum sunt altii, dar eu fac bube daca ascult formatia Vita de Vie, asa ca sederea mea in hamac s-a prelungit pana la intrarea intr-o scena secundara a festivalului a estonienilor Svjata Vatra. Este o asemanare incredibila intre Mr. Ruslan, leaderul estonienilor si Robert Carlyle [Begbie din Trainspotting]. Ce au cantat ei era o combinatie interesanta intre folclor estonian, cu influente ucrainiene, cel putin asa scrie pe myspace-ul lor. Maiestria baiatului de la cimpoi mi-a atras atentia.
Au urmat Timpuri Noi. Am apreciat maxim cand aceasta formatie a incetat sa mai existe si nu pricep nici acum de ce s-au reformat si se incapataneaza sa existe. Lasand la o parte ca revenirea lor din punct de vedere muzical a fost cum nu se poate mai trista, lansand un best of.., daca acesta formatie continua sa existe doar din considerente financiare este foarte trist. Pe de alta parte, nu am inteles de ce Timpuri Noi au performat la o scena secundara a festivalului pe cand Vita de Vie au cantat pe Main Stage. Si da, am vazut un Dan Iliescu talentat, agindatu-se “cum a vazut el la marile concerte" [aici am citat din Artan] si un Artan cam plictisit. Artan, nu Artanul, ca pe acest domn nu se cade sa-l articuleze nimeni. M-am emotionat la singura lor piesa noua, Tata, apoi am plecat sa vad Grimus, o alta cantare corecta care mereu ma ducea cu gandul la The Killers si unde nu-mi puteam lua ochii de la baiatul de la clape care arata ca un olimpic la matematica, sesiunea pe tara, nu ca un rock'n'roll kind of guy.
Jos palaria pentru irisii unguri Tankcsapda care suna a Motor Head, [doar sunt unguri nu?, prin urmare mai putin mioritici]. Apoi le-au urmat Prodigy. Intotdeauna mi-au placut live, dar acum s-au ...intrecut pe ei insisi. Am fost surprins pentru ca sunetul sofisticat pe care il au si care de multe ori e la limita unei distorsiuni deranjante urechii, s-a auzit cristal si incredibil de tare. Apoi pentru ca aveau tobe live care completau pe ici pe colo, prin punctele mai importante, dar care avea un sound cum nu mi-a fost dat vreodata sa aud. Mai exact nu mi-am putut imagina vreodata ca un set ordinar de tobe trecut prin tot soiul de efecte si defecte speciale poate suna cum a sunat atunci. Distorsul chitarei, a completat si el show-ul exact unde si cum a fost nevoie. Si mai presus de toate acestea a fost senzatia ca pe scena nu vedeam o trupa de drum'n'bass, ci una industrial-punk.
Trecuti peste 40 de ani, atat Flint, cat si Maxim au performat cu setul de coaie necesare, cat sa faca de departe cea mai buna cantare a festivalului, nelasand nici o clipa senzatia de blazare de care a dat dovada autosuficientul Trent Reznor. Setlistul nu a fost deloc intamplator. De pilda un nechezat de cal s-a auzit brusc in boxe intrand imediat Comanche, care parea exact un dans al indienilor inainte a pleca la lupta. Imediat intra prevestind raul augur... Omen, pentru ca apoi sa simti fiorii solidaritatii cand Maxim blama impostorii, numindu-i invadatori ..play Invaders Must Die. Cand Flint tuna in microfon ca o sa ardem toti in flacarile iadului, pe Firestarter, credeti-ma, parea foarte convingator si nu departe de adevar. Probabil si din pricina unui bun PR, dar cu siguranta si pentru live-urile pe care le izbutesc Prodigy au reusit sa adune in jur de 35.000 oameni, seara de duminica fiind seara cu cei mai multi oameni adunati la Peninsula. Mai mult chiar decat decat la T[r]i[st]esto.
Per total organizarea festivalului mi s-a parut una reusita. Pana si ca asezare am avut senzatia unui Sziget mai mic.
Acum, un an mai tarziu, sensibil, pana la oribil, cu un nod in gat si cu o lacrima bine dosita in spatele globului ocular, recunosc ca sufar si nu dorm noptile ca voi pierde Sziget-ul din acest an, ca nu voi fi acolo cand Nina Hagen si PIL vor arata cum sta treaba cu muzichia. Impostorii Metallica si-a facut numarul, desenele animate Rammstein Manowar s-au terminat, urmeaza doua cantari serioase pe care nu sa cade sa le ratam …Korn si neaparat Tricky.
Dupa cum probabil cunoasteti, festivalul se intampla intre 26-29 august si din menu se mai recomanda Omega, Anima Sound System, Babylon Circus, Irrie Maffia, Lajko Felix.
Si eu va iubesc !!!???!!!
S. M.
