Ok, fiecare zbor cu avionul vine la pachet cu o serie de inutilități. La noi, la Tarom, primele chestii absolut gratuite sunt acele pături. Alea nu sunt pături, nu le folosești dacă chiar îți e frig, sunt cel mult niște nenorocite de cârpe a căror singură utilitate poate fi aceea de a-ți șterge obrajii murdăriți de rujul tuturor babelor care te-au pupat de plecare înainte să te îmbarci în zborul către bursă. Noroc că sunt suficient de redus încât să nu fi plecat niciodată cu bursă și deci nu a trebuit să car după mine la aeroport întreg pachetul de babe pe care voi fi sperat să-l fi găsit vizibil subțiat la prima vacanță. După aceea sunt toate instrucțiuniile alea abjecte cum să începi să-ți bagi capul pe la pulă și cu mîinile deasupra capului și cu scaunul nu știu cum drept. Mai bine, însă, companiile aeriene ar afișa procentul corect de accidente aviatice în care NU moare toată lumea din avion. Cu siguranță dacă am ști aceste statistici, nimeni nu s-ar mai crampona în reguli tâmpite și cu grafică de pe vremea când Electronica din Pipera producea HC90. Oricum, printre altele am aflat de ce te obligă companiile de transport aerian să ții obloanele ridicate la decolare și la aterizare: e pentru tine ca să nu creezi panică în caz de decolare sau aterizare greșite, să poți să găsești de unul singur ieșirea de siguranță cea mai apropiată. Dar să revenim, o chestie după toate probabilitățile la fel de inutilă e și punga pentru vomă pe care o găsești în buzunarul scaunului din fața ta.
Dar cel puțin e mai atractivă. Sunt un fel de art și lumea le tot colecționează. Aici puteți să vedeți mai multe chestii legate de vome: http://www.airsicknessbags.com/ . Oricum, la noi la Tarom, design-ul pungii pentru rău de avion e durere la sex, nu interesează pe nimeni. Păi se poate așa de izbeliște, uite, să vină dom`le niște icr-iști sau ceva niște mișcări cultural-artisitice tari de tot și de anvergură hipsterească și să facă ei din arta lor niște pungi de borâtură de fentă maximă, să nu mai stăm cu vechiturile pe care le au ăștia de la Tarom, de nici nu-ți vine nici să vomezi în ele și, după cum veți vedea, abia dacă îți vine să te și piși în ele, atât sunt de nasoale. Ce să mai, sunt aceleași pe care le știu de când zbor eu cu avionul, adică demult și aici nu mă refer doar la design, ci și la pungi în sine. Vorba aia, de ce să le schimbăm dacă nu a borât nimeni în ele ? Corect, noroc că pe Tarom circulă pasageri tari de maț, cărora nu le sare voma pe nas la primul gol de aer.
Și cum zburam eu așa acum vreo două săptămâni, nu te miri ce zbor complex, cam două ore jumătate, însă tot mult și plictisitor e, orice zbor cu avionul pentru mine e neplăcut, de fapt, mi-am adus aminte de o fază oarecum recentă și am zis că trebuie să aflu dacă e sau nu pe bune. Aici e întreaga istorisire în detaliu: http://www.usatoday.com/travel/flights/2007-03-17-skywest_N.htm
Pe scurt s-a întâmplat așa: unu` s-a apucat de băut înainte de zbor și l-a apucat pișarea în avion. Fiind vorba despre un zbor scurt, echipajul de la bordul avionului nu a permis utilizarea toaletei în timpul zborului. Cum ăsta, însă, se pișa pe el pentru că, spune el, băuse ”două beri mari”, a luat punga de air sickness și i-a dat drumul la pișare direct la interiorul fâșnitor. Ulterior, cică compania aeriană și-ar fi cerut scuze că omul s-a pișat în punga pentru vomă. Complet absurd, adică nu înțeleg, dacă tot erau pregătiți să-și ceară scuze și au recunoscut că au greșit, de ce nu l-au lăsat să facă pipi în wc de prima dată ? Mă rog, politicile companiilor sunt complet halucinante de foarte multe ori.
Așa că am luat punga de vomă, am suflat puțin în ea pe genu` aurolac, așa cât să-i dezlipesc pereții ăia cumva lipicioși, probabil ca să nu curgă molozu` din ea și m-am dus cu ea la wc ca să mă respectiv piș în ea. În spatele meu, cum m-am ridicat, însoțitoarele de zbor le dădeau unor nemâncați ceaiuri și cafele și beri, erau niște brigăzi de fomiști țărani și proști care nu se mai opreau din a cere lucruri, pur și simplu hotărâți să radă tot, ba că să le mai dea un sandwich, ba nu știu ce vin, ba pe morții lor sau poate cine știe și ei tot să testeze punga de air sickness urmăreau, doar că vroiau s-o facă ca la carte, cu vomă. Mă rog, mie mi-a convenit situația pentru că stewardesele, în tentativele lor disperate de a-i mulțumi pe copții din avion au blocat culoarul cu două cărucioare-frigidere, iar eu am putut să mă duc liniștit la wc fără să fiu deranjat de nimeni, toți ceilalți pasageri fiind mult prea preocupați de a se îndopa.
Punga de air sickness se comportă foarte bine la pișare, nu știu de ce s-au gândit ăia să-i ceară scuze pasagerului bețiv, când de fapt ăla ar fi trebuit să mulțumească companiei aeriene pentru o pișare atât de plăcută, răcoritoare și ”la buza puții”, cum s-ar zice. Fericirea când te piși într-o pungă în care în mod normal ar trebui să vomezi e că ține la orice fel și oricâte presiuni. Normal, dacă te gândești că această pungă e făcută să reziste unui jet de vomă venit din toți rărunchii, faptul că ține la variațiuni pe teme pișăcioase nu-i nici pe departe o surpriză. Așa că m-am pișat în ea ca în cel mai elaborat scutec, ca în cea mai discretă plasă de siguranță, ca în cel mai interzis ungher al palatului de cleștar, ca în cea mai meșteșugită supă în care au învârtit 7 meșteri bucătari din de două ori pe atâtea colțuri ale lumii. Mai greu a fost să o golesc de conținut la vasul de wc și apoi s-o înghesui în gunoi fără să mă stropesc, dar una peste alta nu a fost o problemă.
Bine, e clar că nu pot să scriu că să vă pișați în punga pentru rău de avion. Dar, morala întregii povești e că la o adică, dacă treaba te taie masiv și la toaletă sunt femei care schimbă de scutece plozi isterici, e cazul să vă îndreptați cu toată seriozitatea atenția către scutecul prins în scaunul din fața voastră. După aceea puteți să-i înmânați punga însoțitoarei de zbor. Și să-i zâmbiți, s-ar bucura și ea.
Text și foto: Mihnea Mihalache-Fiastru
